(01.03.08) Invitatul zilei
1 Martie nu inseamna doar venirea primaverii. Pentru multi dintre noi aceasta zi este
un bun prilej de a face cadou martisoare celor dragi noua. Probabil ca nu v-ati
gandit niciodata cat de greu se face un martisor... In
randurile ce urmeaza, Ina Noileanu, draga noastra
colega din ISC, ne va spune povestea ei si a minunatelor martisoare - bijuterii
pe care le creeaza in fiecare an.
Mosgerila: Ina Noileanu... Multi te
cunosc si cu porecla “ina_whisper”. Sunt insa putini oameni care stiu ca ai o pasiune
pe care tu o numesti, mai in gluma, mai in serios :
“martisorit”. Cand ai inceput sa creezi
martisoare?
Ina: Primele martisoare le-am facut in urma cu sapte ani. Imi amintesc faptul
ca ele erau lipite pe carton... Totul a inceput de fapt
intr-o buna zi cand unei colege de serviciu i se rupsese un cercel si, pentru
ca stia ca eu sunt “maini indemanatice”, m-a rugat sa-l repar. Asa am ajuns sa fac cercei, pana cand una dintre bunele mele prietene
mi-a propus sa facem martisoare. Am fost destul de speriata de aceasta idee...
insa ea m-a ajutat financiar sa-mi procur materiale de
lucru (carton, acetofan, snururi, etc.). Dupa un timp insa in echipa de
“martisorit” au intrat : sora mea, Paula si fiul meu
Vlad.
MG: Si cum ai facut trecerea de la carton la margele?
Ina: Intr-un an am
dat gres...(Zambind) N-am reusit sa vindem prea multe
martisoare. Facusem 1000 de bucati, pe care urma sa le
vindem colegilor, prietenilor si cunostintelor. Insa, n-a fost sa fie. Imi amintesc ca m-am suparat foarte rau. Am plans o
noapte intreaga si m-am tot gandit ce as putea face. Dimineata aveam deja gata o petala facuta din margele. O sa pastrez aceasta petala pentru ca ea imi va aduce aminte
de acea noapte destul de agitata din viata mea.
MG: Care este secretul acestor martisoare
facute din margele?
Ina: Secretul este sa treci o singura data sarma prin
toate margelele. Revenind la acea petala... de la ea am ajuns la martisoarele
pe care le facem astazi si care sunt multifunctionale. Ele se
pot purta si ca accesorii (brose). Sunt unele modele pe care le
confectionam de 6 ani si inca mai sunt la moda.
MG: Ce reprezinta pentru tine martisorul?
Ina: Martisorul imi este foarte drag! Am
martisoare carora le pun nume (Arlechinul, Beauty, Solo etc.).
Si atunci cand pun numele unui martisor il simt ca pe
un copil al meu. In alta ordine de idei, martisorul
simbolizeaza primavara. Niciodata n-am facut martisoare in alte forme decat
flori si copilasi – care reprezinta o viata noua.
MG: Care a fost cel mai frumos martisor pe care l-ai primit?
Ina: Mi s-a intamplat de cateva ori sa
primesc martisoare facute chiar de mine. Consider ca acesta este
gestul cel mai frumos pe care-l poate face cineva.
MG: Ti s-a intamplat sa te intalnesti pe
strada cu cineva si sa vezi ca poarta in piept un martisor facut de tine?
Ina: Da! Da! Am sa-ti povestesc una dintre cele
mai recente intamplari. Trecuse ziua de 8 Martie si, urcand intr-un
tramvai, am vazut o doamna care purta la rever un
martisor facut de mine, insa nu mai avea snur. Il
purta ca un accesoriu. Ea a vazut ca mi se lipisera privirile de brosa ei si-mi
spune: “Vad ca admiri brosa mea...” “Da, asa este! De unde o aveti?” “De la cuscrul meu.
Am primit-o ca martisor insa i-am scos snurul si o port acum
ca brosa”. Nu-ti spun cat de bucuroasa si mandra am fost sa aud cuvintele ei!
MG: Cate martisoare faci impreuna cu Paula si Vlad si cat dureaza sa faci un martisor?
Ina: In fiecare an facem in jur de 2.000
– 2 .500. Cat dureaza? Uite... daca lucrez doua ore pe
seara, reusesc sa confectionez 10 – 15 martisoare.
Este o munca foarte migaloasa... Mai mult de 2.500 de martisoare nu facem
pentru ca sunt multi bani pe care-i investim in materiale... Timp... Munca
obositoare...
MG: Ti s-a parut ca in ultimii ani oamenii nu mai acorda
importanta martisoarelor?
Ina: Sunt multi oameni dezinteresati... Pe acestia ii privesti in
ochi si-ti dai seama ca pentru ei un martisor este
doar o obligatie. Astfel de persoane se uita mereu dupa
marime si nu dupa calitate.
MG: Tinerii cumpara martisoare?
Ina: Da! Si cu unii dintre ei chiar stau de
vorba si incerc sa-i ajut in alegerea unui martisor. In general, daca
prietena este in prag de a deveni nora, un tanar
cumpara doua martisoare la fel: unul pentru ea si unul pentru mama lui. Insa
daca prietena este de fapt doar o iubire trecatoare,
el prefera sa cumpere o jucarie din plus. Surprinzator este
ca tinerii cu varste intre 20 si 25 de ani nu cumpara martisoare. Prefera un parfum sau o bijuterie... Ei nu pun prea mult pret pe calitate
ci pe pret.
MG: Cei in varsta, pensionarii, cumpara martisoare?
Ina: Oh, da... Imi amintesc ca o data a venit la masa noastra un batranel. S-a tot uitat, s-a tot invartit, s-a tot
foit... Pana la urma mi-a spus: “Stiti, vreau sa
cumpar si eu martisorul asta... dar nu am decat atatia bani...” I l-am dat. Acel martisor a fost chiar “safteaua” din acea zi,
adica primul vandut.
MG: Atunci cand oferi un martisor inseama ca faci un
gest romantic?
Ina: Depinde foarte mult de ce inteleg unii prin aceste
martisoare. Asa cum spuneam, sunt oameni care ofera din placere si altii doar
din obligatie.
MG: Spune-mi un lucru pe care nu multi il
cunosc legat de martisoare.
Ina: Cele oferite din inima sunt magice!
MG: Care sunt martisoarele pe care le porti cel mai des?
Ina: Martisoarele pe care le primesc de la fiul meu, Vlad, normal!
Iti urez si va urez tuturor sa
aveti parte de zile senine, fericire, iubire si sa ramaneti mereu frumosi si
puri in suflete, asa cum v-am cunoscut...
Semper idem,
Ina Noileanu